Se spune că Mănăstirea Hârjauca a fost fondată la 1740 de un călugăr care, poposind în pădure  pentru a se odihni, a visat-o pe Maica Domnului îndemnându-l să înalţe aici un loc de rugăciune. La început au fost clădite două biserici din lemn, apoi, după năvălirile tătarilor, s-a ctitorit, pe la 1820 , biserica cu hramul Înălțarea Domnului. Ulterior, același ctitor, un muntenegrean,Spiridon Filippovici, născut pe malul Adriaticii, a ridicat și cel de-al doilea lăcaș de cult, cu hramul Sf. Spiridon. Ctitorul devine egumen al mănăstirii și este înmormântat în 1846 în pronaosul primei biserici. 
            Actualul ansamblu de la Hârjauca este realizat într-un stil apropiat de neoclasicismul rusesc, înconjurat de un parc cu  izvoare şi havuzuri, protejate de mici pavilioane decorative. Se spune că aici se găsește Izvorul Tinereții, o apă cu  reale proprietăți curative.
            Mănăstirea, celebră prin biblioteca de carte veche, a fost închisă în perioada sovietică și transformată în stațiune de tratament, apoi redeschisă, în 1993. La restaurarea bisericii, care a durat 8 ani, de sub stratul de var, s-a scos la lumină vechea frescă, prin strădania pictorilor restauratori.

 Mănăstirea Vărzăreşti 

sat Vărzărești, raionul Ungheni

            Cea mai veche dintre mănăstirile din Moldova este mănăstirea Vărzăreşti, atestată încă de la 25 aprilie 1420,  pe vremea lui Alexandru cel Bun. Des atacată de tătari în sec. XVII-XVIII, mănăstirea a sfârșit prin a fi aproape desființată, fiind refăcută abia după 1770, prin susținerea lui Constantin Măcărescu. Până în secolul XIX, exista o singură biserică cu hramul Sf. Dumitru, făcută din lemn. Apoi, pe la 1926, mănăstirea s-a mai îmbogățit cu un lăcaș de cult, dar ambele aveau să fie devastate în anii comunismului, când mănăstirea a fost închisă, arhiva, icoanele și odoarele bisericești, arse. Dintre cele două biserici, a mai rămas doar una, pe locul celei vechi fiind astăzi o cruce. După 1990, complexul monahal a fost refăcut.

 Duruitoarea Veche 

sat Duruitoarea Nouă, raionul Rîșcani

            Pe malul unui afluent al Ciuhurului, la est de satul Duruitoarea, se află o grotă care atestă lociurea umană încă din epoca pietrei . Grota este binecunoscută în lumea arheologică datorită descoperirii aici a unor mostre fosile din perioada glaciară, precum și a numeroase vestigii de cultură preistorică. Este compusă  din 3 grote legate în lanţ, de-a lungul versantului,  pe o distanţă de 49 m.

 Rezervația paleolitică Grota de la Brânzeni

Sat Brânzeni, raionul Edineț

Cheile râului Racovăț, cele mai mari din Republica Moldova, adăpostesc numeroase grote cu vestigii de cultură paleolitică și geologică. La Brânzeni se află cea mai veche dintre stațiunile paleolitice timpurii din Moldova. În zonă au fost descoperite o duzină de stațiuni aparținând paleoliticului și așezări cucuteniene din neolitic și epoca bronzului. Grota se prezintă ca o nişă în stratul de calcar adâncă de 9 m, lungă de 18 m şi înaltă de 4 m, situată la 62 m înălţime faţă de nivelul apei.

 Mănăstirea Hârbovăţ

sat Hârbovăț, raionul Călărași

            Pe mal de râu, încă de la 1730, a fost ctitorită de către boierul Constantin Carpuz această mănăstire.
            În anul 1790,  lăcașul de cult primește în dar o icoană a Maicii Domnului de la soția unui colonel rus, care va duce, prin puterea sa tămăduitoare, faima locului în toată Moldova. Construită din piatră, biserica are de înfruntat, de-a lungul vremii, jaful numeroaselor năvăliri ale turcilor și tătarilor, astfel că, s-au refăcut mereu chiliile și trapezele din lemn, mistuite de flăcări.
            Complexul mănăstiresc era format din două biserici, Adormirea Maicii Domnului, zidită pe la 1816 de familia unui mirean, Ștefan Lupu iar cealaltă, cu hramul Pogorârea Sfântului Duh ridicată în anul 1870, pe timpul stareților Ieronim si Natanail. Bastion al rezistenței în perioada comunistă, mănăstirea este distrusă în 1962, obiectele de cult arse, iar mormintele, altarul și catapeteasma, profanate. Până în 1992, a funcționat ca școală specială, apoi a redevenit mănăstire de călugări.
Icoana făcătoare de minuni este păstrată de la 1 octombrie până pe 23 aprilie la Mitropolia din Chișinău, iar pe timpul verii este readusă la Hârbovăț.

 Mănăstirea Căpriana

sat Căpriana, raionul Strășeni

Una dintre cele mai cunoscute  mănăstiri basarabene, un simbol al credinței ortodoxe,  este cea de la Căpriana, atestată  încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun, la 1420, când locul numit Poiana lui Chiprian era dăruit  sfetnicului Oană . Mănăstirea a fost dintotdeauna sub oblăduirea voievozilor Molodvei, de la Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș până la  Alexandru Lăpușneanu. 
Complexul monastic cuprinde bisericile Adormirea Maicii Domnului (1545), în stil molodvenesc medieval,  Sfântul Nicolae (1840) șiSfântul Gheorghe (1903) , în stil baroc târziu. Complexul mai cuprinde stăreția, trapeze și chiliile călugărilor. Mănăstirea a fost timp îndelungat reședința Mitropolitului Moldovei și tot aici este înmormântat mitropolitul G. Bănulescu Bondoni, care a refăcut biserica din piatră de pe timpul lui Petru Rareș. În ultimul timp, s-au creat condiții de infrastructură care, alăturate peisajului de excepție, sunt alte motive care susțin alegerea locației drept destinație turistică.

t 

t  

Cetatea de la Soroca 

Soroca, raionul Soroca

 Cetatea Soroca face parte dintre șirul de cetăți care au străjuit Moldova împotriva atacurilor barbare la malurile Nistrului: Hotin, Soroca, Orheiul Vechi, Tighina, Cetatea Albă. 
Atestată documentar în 1499, data la care a fost construită de fapt se pierde în negura legendei. Cert este că, din porunca lui Ștefan cel Mare se ridică aici, în secolul XV o cetate de apărare din lemn și pământ care este, apoi, în vremea lui Petru Rareș, rezidită, din piatră, între anii1543-1546, cu ajutorul unor mșteri pietrari din Bistrița. S-a spus că, datorită asemănării cetății cu cele din Europa occidentală, meșterii ar fi fost în fapt, genovezi, dar nu s-a dovedit documentar acest lucru. 
Forma pătrată a primei fortificații de lemn a devenit rotundă, în cazul cetății de piatră care dăinuiește și astăzi, creând un sistem defensiv concentric.Cetatea Soroca este străjuită de 4 turnuri circulare și unul triunghiular, iar pèreții au o grosime și o înălțime considerabile, de 3,5 metri, respectiv 20 de metri.

 Situată în  rezervaţia Rudi-Arioneşti, într-o localitate atestată încă din sec XV, biserica mănăstirii s-a ctitorit la 1777 de către Duca Vodă, cu hramul Sf. Treime. În secolul XIX, domnitorul Grigore Ghica definitivează construcția, așa cum spun inscripțiile de pe zidul bisericii, însă  implicarea lui în  refacerea lăcașului de cult dăinuie în legendă. Biserica, cu o arhitectură specifică Moldovei medievale din secolele XVI-XVII, cu o turlă susținută de ”bolta moldovenească”, are ziduri groase de aproape un metru și e simplu decorată cu brâuri de piatră. Iconostasul este executat de meșterii locului. Complexul mănăstirii mai cuprinde o a doua biserică a mănăstirii, o construcție cu 2 etaje și cu un turn al fostei școli pentru dascăli, din 1936 ,chilii, trapeză.
            Mai spune legenda că lângă mănăstire se află un izvor a cărui apă e sfântă, astfel că mulți au venit de-a lungul timpului pentru a bea apa care întremează trupul. 
În rezervație, mai pot fi văzute vestigii preistorice într-o peșteră naturală de cca 100 m, fortificații antice de promontoriu (sec.IV-III i.e.n.), 2 cetăți inelare de pământ (sec.IX-XII) care poartă numele de  Farfuria turcească și Germanariul.

Pe  malul stâncos al Nistrului se află mănăstirea cu hramul Înălţarea Domnului din Japca, despre care se spune că a fost, la începuturi, un schit săpat în piatră de un călugar de la Mănăstirea Deleni din zona Hârlăului, prin sec. XVI.  Schitul cu hramulÎnălţarea Sfintei Cruci  a fost refăcut prima dată în 1770, păstrându-se planul  asimetric al construcției și gropnița care face diferența față de alte lăcașuri rupestre. În 1825 se zidește, de către boierul Constantin Andronic,  biserica nouă, demolată apoi și refăcută în 1915, în manieră eclectică, populară, cu trei altare: Înălțarea Domnului, Schimbarea la Față și Sfânta Cruce.
Mănăstirea Japca  a fost, la rându-i, devastată și pe cale de a fi închisă  în perioada sovietică, însă datorită unor intervenții, a rămas singura mănăstire din Basarabia deschisă pe timpul prigoanei. Aici se găsește o copie a icoanei făcătoare de minuni aMaicii Domnului de la Hârbovăț, pictată în anul 1853. De asmenea, aflată, ca și alte mănăstiri basarabene, la inima izvoarelor, se spune și aici că apele care curg în jurul mănăstirii, ar avea proprietăți tămăduitoare.

 Situl arheologic de la Orheiul Vechi

sat Butuceni, raionul Orhei

Situl arheologic și natural de la Orheiul Vechi este situat între satele Trebujeni și Butuceni și păstrează vestigii ale culturilor succesive care au amprentat acest spațiu timp : cea a geţilor (sec. IV-III î.d. Hr.), a slavilor (sec. VIII-IX), a populaţiilor indigene de tip Lucaşeuca-Petruha (sec. III d. Hr.) și, mai aproape, ale locuirii din Evul mediu.  Pot fi văzute astfel rămășițele cetății geto-dacice fortificate  cu sanctuarul circular, înconjurat de trei rânduri de stâlpi, ruinele celebrului oraş al Hoardei de Aur, cu moscheea și baia tătărască, zidurile unei cetăți de sec XIV și temeliile bisericii de piatră datată sec XV. 
            În pereții de stâncă se deschid intrările în peșterile care formează complexul unei mănăstiri rupestre din primul secol al creștinismului, cu spații ce au fost odată chilii și locuințe, în care actul religios nu a contenit să se desfășoare de-a lungul a secole. Intrarea în schit se face printr-un tunel săpat de localnici, la gura căruia se află o clopotniță. 

            Într-unul din defileurile pitoreşti din apropierea satului Saharna se află complexul monastic Sfânta Treime. Se spune că pe aici au trecut pașii misionarilor primului propovăduitor al creștinismului, Sf. Andrei. Locul e și mai mult unul al legendei prin istoria care zice că pe stânca Grimidon se vede și astăzi urma în piatră lăsată de talpa Maicii Domnului. De pe stâncă, în vale, se vede mănăstirea, al cărei nucleu e schitul rupestru aflat în pădure, între cascade. Schitul numit Buna Vestire e constituit din două încăperi, edificiul bisericii şi spaţii auxiliare
             Mănăstirea de zid a fost ridicată în a doua jumătate a secolului XVIII de schimonahul Vartolomeu şi apoi reparată și extinsă  în jurul anului 1900, când i s-a adăugat un iconostas din lemn deosebit, întregul ansamblu constituind un model de arhitectură moldovenească de sec XIX.

Mănăstirea Țâpova
sat Țâpova, raionul Orhei

            Cea mai mare mănăstire rupestră ortodoxă din Moldova, și una dintre cele mai mari din Europa se află la Țâpova, pe malul Nistrului. Deasupra albiei râului sunt trei complexe, săpate în stâncă ce-și au obârșia, se spune, mult înainte de perioada medievală.
             Se crede că  primul ansamblu, format din câteva chilii și o biserică cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci, datează încă sec.X-XII. Începând cu 1776, numărul chiliilor crește, mănăstirea se extinde și funcționează în această formă până în secolul XIX, când se desființează.
În 1828, pe platoul de deasupra mănăstirii rupestre se construiește biserica schitului, în jurul căreia se reface mănăstirea. Închisă și devastată în perioada sovietică, se redeschide și începe să fie restaurată după 1990.
            Există legende care spun că aici s-ar fi cununat Ștefan cel Mare cu Doamna Maria Voichița sau că, undeva, la poalele cascadei, după o lespede cu șapte găuri, s-ar afla mormântul poetului mitologic Orfeu. Dincolo de legendă, însă, ansamblul religios și cel natural fac din acest ținut unul dintre cele mai frumoase locuri de pelerinaj.
În zonă a fost atestată și prezența unei comunități tracice, după unele inscripții săpate în stâncă și descoperite recent.

            În sud vestul raionului Orhei, într-un frumos cadru natural, cu stejari seculari de peste 300 de ani, se află ansamblul monastic de la Curchi. După izvoare documentare, a fost înfiinţat în 1765, pe vremea domnitorului Alexandru Ghica.
            Legenda spune că lăcașul ar fi mult mai vechi, numele său venind de la numele unui căpitan al lui Ștefan cel Mare care s-a călugărit în aceste locuri.
            Prima dintre bisericile clădite este un schit de lemn cu hramul Sfântul Dumitru, în jurul căreia s-a constituit mănăstirea. După 1810, un fost ofițer din armata rusă, călugărit aici, zidește biserica din piatră care va avea drept praznic Nașterea Maicii Domnului, iar un secol mai târziu se ctitorește o a treia biserică, în cimitir,cu hramul Tuturor Sfinților. Cel de-al patrulea lăcaș al complexului, Biserica Sf. Nicolae, este ridicat între anii 1937-1938. Construcțiile sunt înconjurate de ziduri de piatră și întregul ansamblu figurează pe lista monumentelor de arhitectură ale  UNESCO.
             Curtea şi construcţiile mănăstireşti sunt amplasate pe două terase, înconjurate de ziduri din piatră cu turnuleţe la colţuri.

După cum sugerează numele, ctitorirea acestei mănăstiri este legată de mănăstirea Neamţ din dreapta Prutului. Pe timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, o parte din călugării de la Neamţ au trecut în Basarabia, pe pământurile ce  aparţineau bisericii de pe timpul lui Ştefan cel Mare şi au întemeiat, în anul 1859,  mănăstirea Noul Neamţ. 
Ctitori ai mănăstirii au fost călugărul Teofan Cristea şi ieromonahul Andronic Popovici, care obțin aprobarea Sinodului pentru construirea mănăstirii pe moșia Chițcani. La început s-a folosit, pentru săvârșirea slujbelor, biserica parohială, apoi, în timp, au fost ridicate alte trei lăcașuri : în anul 1867, catedrala Înălțării Domnului, biserica principală a mănăstirii, în 1885,  biserica Înălțării Sfintei Cruci, iar în anul 1904, biserica Adormirii Maicii Domnului. 
În 1912 se ridică turnul clopotniţă, cu o înălţime de 74 de metri, la intrarea în mănăstire, care este considerat cel mai înalt edificiu de gen din Moldova. 
Bombardată în 1917, mănăstirea este închisă în 1962 și transformată în sanatoriu. În timpuri de restriște s-au pierdut și numeroase cărți de cult vechi aduse de călugării de la Neamț. Mănăstirea mai păstrează însă o raclă cu părticele din sfinte moaște, primite în dar de la Patriarhul Chiril al Ierusalimului și toiagul de păstorie al Sfântului Paisie Velicikovski.

Mănăstirea Hâncu
sat Bursuc, raionul Nisporeni

Mănăstirea a fost fondată în anul 1678 , cu hramul Sfânta Cuvioasa Parascheva de către  marele stolnic Mihalcea Hâncu.Legenda spune că, refuzând să se mărite cu cel ales de către tatăl său, fiica marelui stolnic s-a ascuns într-o peșteră și nu a ieșit până ce pe acel loc nu s-a construit o mănăstire.
Schitul inițial a fost distrus de invazia tătarilor, însă în secolul al XVIII-lea mănăstirea renaște, fiind aduși aici călugări de la mănăstirea Vărzărești. Biserica din lemn, lipita cu lut a dăinuit până la 1835, când s-a ridicat pe același loc un edificiu din piatră.
În anul 1784 starețul de atunci al mănăstirii, Egumenul Varlaam, ridică o biserică de iarnă cu hramul Adormirea Maicii Domnului, și aceasta, refăcută în piatră în 1841. 
De-a lungul timpului mănăstirea primește donații în pământuri, se construiesc chilii, trapeza, stăreția și sala pentru oaspeți. La începutul secolului XX, în clopotnița bisericii de vară sunt aduse 10 clopote.
Închisă în perioada comunistă, mănăstirea s-a redeschis în 1992, fiind refăcută pictura interioară.

Aflată în inima rezervației peisagistice Coșăuți și în apropierea satului de pietrari cu același nume, mănăstirea datează din 1729 când monahii Pavel și Gavriil înființează aici un așezământ călugăresc cu hramul Nașterea Maicii Domnului. În secolul XIX, mănăstirea este închisă, și devine o ruină, rezistând doar paraclisul.
Este reînființată în anul 1994 de către parohul satului, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Pelerinii si localnicii vin și astăzi la izvorul cu apă sfințită, care țâșnește din inima pădurii, cu credința că le vor fi vindecate trupul și sufletul.

Alte obiective de interes:

Biserica de lemn Sfântul Nicolae, sat Horodişte, raionul Ungheni 
Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului, sat Gârbova, raionul Edineţ, 1775
Biserica de lemn Sfinţii Arhangheli, sat Petruşeni, raionul Bălţi, 1702 
Biserica Sfântul Arhanghel Mihail, sat Hiliuţi, raionul Bălţi , 1808 
Biserica de lemn Sfântul Nicolae, sat Heciul Vechi, raionul Bălţi, 1791
Mănăstirea Condriţa, sat Condrița, raionul Chișinău, 1783 
Mănăstirea Suruceni, sat Suruceni, raionul Chișinău  ctitorită la 1785 
Mănăstirea Ţigăneşti, sat Țigănești, raionul Chișinău, 1725 
Mănăstirea Dobruşa, satDobrușa, raionul Soroca, 1772 
Mănăstirea Cuşelăuca (sau Coşeleuca), sat Cușelăuca, raionul Soroca, 1786 
Mănăstirea Tabăra, sat Tabăra, raionul Orhei, 1784